www.munteanu-karate.ro

MESTRII  AI  ARTELOR MARTIALE

 

 

   Gichin Funakoshi (1868-1957) considerat „parintele karateului modern" s-a nascut in Okinawa, a invatat tehnici de karate (pe atunci numite Okinawa te) de la varsta de 11 ani cu maestrii Azato ži Itosu.

          Funakoshi a venit in Japonia in 1922 pentru a efectua demonstratii de karate ce au fost primite cu viu interes. La solicitarea japonezilor, el a ramas la Tokyo pentru a propaga karate in randul maselor. Funakoshi era un traditionalist convins, renuntand chiar la cursurile facultatii de medicina unde reusise sa fie admis numai ca sa-si pastreze motul de samurai care pe vremea aceea devenise incompatibil cu politica de dezvoltare a Japoniei si ruperea de trecutul ei feudal!

Karate do este o arta martiala in care scopul final nu este acela de a cauta sa castigi o lupta, ci de a munci pentru perfectionarea caracterului, a personalitatii prin acumulare de experienta, prin antrenament specific.

Aceasta este de asemenea, o forma de autoaparare folosind toate partite corpului, care printr-un antrenament sistematic si complex, pot deveni arme eficace si puternice chiar impotriva mai multor agresori inarmati. Maestrul Funakoshi si ulterior fiul lui, Yoshitaka, a introdus metoda shotokan, in 1936, denumirea stilului de karate do creat de acesta, in Japonia. Shotokan este caracterizat prin pozitii solide, miscari puternice si curajoase in general lineare, are numeroase kata, care sunt practicate cu maximum de energie, Funakoshi le considera ca find „expresia cea mai desavarsita a artei sale", concepand el insusi numeroase kata.

Stilul face apel la forta musculara pentru a realiza tehnicile sale, cat mai ales la viteza sub toate aspectele. Cele mai multe kata, Funakoshi le-a invatat in patria lui de origine Okinawa cu maestrul Yasutsune Azato, care dupa parerea lui Funakoshi era „neintrecut pe toata Okinawa in arta karate, la calarie, in scrima japoneza (kendo) si la tirul cu arcul. Mai mult era si un intelectual stralucit". Maxima lui Azato era „gandeste-te la bratele si picioarele tale ca la niste spade atunci card practici karate. Secretul victoriei consta in a te cunoaste atat pe tine insuti cat si adversarul". Un al doilea maestru, Anko Itosu, cu care Funakoshi si-a perfectionat tehnicile si prieten bun cu primal, 1-a invatat umilinta si modestia in relatiile cu semenii. A fost prieten cu Kano si profesor la scoala normala.

In "Karate - my way of life" maestrul Funakoshi isi aminteste de miile de elevi care, in anii 1939 s-au antrenat cate 10 ore pe zi cu gandul la campul de lupta. Dopa cateva luni de antrenament intensiv erau trimisi impotriva americanilor ca marinari, infanteristi sau piloti in razboi. "Karateul le dadea incredere in ei, vigoare fizica si psihica. Aceasta disciplina ii deosebea net de adversarii lor. Numai japonezii se puteau comporta ca adevarati karateka. Parca ii aud si acum rugandu-ma respectuos: sensei, ingaduiti-mi sa parasesc acest dojo pentru a-mi servi tara si imparatul".

Latura sportiva este cea care se bazeaza pe regulamente stricte ale folosirii tehnicilor de atac sau contraatac fiind garantate de existenta obligatorie a unui arbitru (gyoji), acesta a fost dezvoltata mai ales de fiul maestrului Yoshitaka Funakoshi.

Karate do incorporeaza folosirea completa a corpului, in care picioarele, soldurile, coloana vertebrala, umerii si bratele sunt in totalitate facute sa reactioneze fiecare intr-un sistem biomecanic coordonat astfel incat puterea, care ar fi creata in diferite puncte ale corpului, este in final canalizaty intr-o singura directie cu o forta extraordinara (kime). Acest fel de coordonare este obtinut prin practicarea sistematica a tehnicilor de baza fara partener (kihon), care prin variatia si complexitatea lor pot fi considerate ca o forma de lupta si arta cotmpleta.. Karate s-a dezvoltat puternic in intreaga lume, ca o recunoastere a profundului sau caracter formativ si educativ cat si a spectaculozitatii sale ca sport.

Adevaratul karate do, practic se refera la antrenarea corpului si spiritului, la respectarea partenerului de antrenatnent, a regulilor sociale.

El poate fi practicat cu toata inima ai energia dar total realizandu-se printr-o mare modestie: „karate incepe prin munca si perseverenta si se termina prin modestie si respect".

Ken-no-shizui reprezinta pruncipiul conform caruia „o lupta se poate evita fara a scoate sabia". Funakoshi a scris trei carti de specialitate, ultima cu un pronuntat caracter autobiografic intitulata „Karate- drumul meu in viata" in care povesteste aspecte sugestive din viata si activitatea sa care s-a impletit pana la sfarsitul vietii cu arta karate do. De remarcat ca maestrul dacea o viata spoitiva prin excelenta, nu a fost bolnav grav niciodata, nu a luat nici macar o singura pastila si povestste cu amaraciune ca odata dupa razboi a fost nevoit sa faca apel la tehnicile de karate do pentru a evita sa fie talharit. A predat continuu arta sa la mii de discipoli care l-au ajutat sa-si dezvolte stilul si sa-introduca in sate de scoli si universitati de stat sau particulare din Japonia sau din strainatate, mai cu seama in SUA sau Franta. Funakoshi a fort si poet, a publicat sub pseudoniniul Shoto („pinii care se unduiesc in bataia vsntului") de unde si Shotokan, denumirea stilului sau! Majoritatea practicantilor de karate do cu diferitele stiluri de mai tarziu s-au format la scola sa. Scoala a adoptat sistemul centurilor colorate si al nivelelor de pregatire treptata, ascendenta propusa de Kano in judo, binenteles pe specificul luptei cu lovituri. Pana la sfarsitul vietii Funakoshi s-a purtat ca un veritabil samurai, cu demnitate si onoare fiind un exemplu de SENSEI si-n viata din afara Dojoului. Fotbalistul Pele si Elvis Presley sunt doar doi dintre cei mai cunoscuti practicanti de karate do care au ajuns pana la centura neagra!

 

    

 


 

 

  Kano Jigoro (1860- 1938) este considerat SHIHAN in judo, adica ,,mare maestru", titlu care nu mai poate fi acordat nici unui alt muritor care a practicat sau practica aceasta arta martiala devenita astazi mai malt un sport. Acest titlu si centura alba dublu lat a fost acordat postmortem ca o recunoastere a meritelor sale deosebite in revitalizarea artelor martiale japoneze. Provenind dintr-o familie instarita dintr-un sat Mikatse de langa Kobe copilul Kano este trimis la studii la Universitatea Imperials din Tokyo unde pe langa studiile de stiinte politice, limba engleza, germana si japoneza. Aici se initiaza in tehnicile jujutsului cel mai popular stil de lupta specific samurailor; Mic de statura si cantarind aproximativ 60 kg, Kano desi nu avea in familie stramosi samurai se dedica cu o mare pasiune studierii elementelor de lupta din mai multe scoli tocmai simtind la inceput nevoia de eficienta in autoaparare fiind molestat de copiii mai mari cu care intrase in contact la Tokyo.

Studiaza mai intai cu maestrul Fukuda care insa moare la scurt timp; In 1979 studiaza cu Masachi si dapa moartea acestuia cu Iikudo la scoala Kito-ryu. In 1982 deschide primul sau dojo la un templu shintoist Eihoji din Tokyo cu numai 12 tatami si 9 elevi. Aici prin transformarea tehnicilor jujutsului in scopul dezvoltsrii fizice si psihice al practicantului de judo-„scoala supletei" obtine rezultate fulgeratoare si o recunoastere unanima si o dezvoltare impresionanta a scolii sale. Elimina procedeele periculoase, sintetizeaza invatamintele acumulate din celelalte scoli unde a studiat, concepe noi tehnici pe care le introduce intr-o programa GO KYU folosita si azi la mai bine de 120 de ani si metode de lupta creand o disciplina sportiva de lupta care se poate fi practicata de populatie pe timp de pace cu beneficii in plan spiritual, moral, sanogenetic ai fizic. Paralel cu studiul judoului este pe rand angajat oficial al Casei Imperiale sau decan al Scolii Normale Superioare din Tokyo. Profitand de pozitia sa oficiala cu ocazia vizitelor sale in Europa, China etc, Kano raspandeste noua sa metoda de lupta care se bucura de un succes deosebit. Mii de japonezi experti in judo ajung sa predea acest sport in America chiar si Prsedintelui Theodor Rouswelt ! Este primal asiatic numit in comitetul olimpic ca membru cu drepturi depline. Kano afirma: „scopul unui antrenament sistematic in judo nu este numai acela de a dezvolta un corp puternic si sanatos; ci de a crea de asemenea, intr-un om sau o femeie, un control perfect asupra mintii si corpului si de a-1 face gata sa preintampine orice eveniment neprevazut, fie el accident sau atac" De altfel judo conceput de Kano se baza pe principiul supletei „JU" adica sa nu te opui cu forta la forta" sau „cedeaza intai pentru a invinge dupa aceea" ori „JITA KYOEI" - „totul este o unitate" referindu-se la unitatea dintre spirit, corp, minte" sau „SEIRYOKU ZENIO" „cel mai bun mod de utilizare a energiei". Ca urmare a succesului sau Kano fondeaza Kodokan Judo cea mai mare Academie de judo din lume ce are la dispozitie o cladire de 5 etaje cate unul pentru fiecare nivel din GO KYU si DOJO principal de 2000 m2 pentru Randori, Shiai sau demonstratii si examene de grad (de acordare a centurilor).

Kano moare in 1938 card se intorcea de la Cairo unde participase la o sedinta a Comitetului International Olimpic. El este primul antrenor (sensei) din istoria artelor martiale sportive moderne, lasand in urma sa un sistem educational bazat pe lupta deosebit de valoros pentru progresul social mondial (datele sunt extrase din Watson, B., N., 2000). Judo este practicat de personalitati ca Vladimir Putin, Printul Albert de Monaco etc.

 

     


 

  Masutatsu Oyama (1923-1994) este cel mai faimos practicant de karate do al tuturor timpurilor si totodata intemeietorul kyokushinkai (calea adevarului suprem").

Nascut in Coreea de Sud si naturalizat in Japonia la 9 ani incepe practicarea diferitelor stiluri martiale printre care cele coreene si chinezesti apoi este elevul direct al lui Funakoshi la Tokyo.

Un practicant inzestrat cu calitati de exceptie reuseste ca la 22 de ani sa devina campion al Japoniei in stilul Shotokan si la 24 de ani reuseste sa fie campion si-n judo! Fire activa, inzestrat cu calitati psihice si fizice deosebite, mereu dornic sa incerce si altceva necunoscut intra in dezacord cu Funakoshi privind blandetea stilului acestuia si paraseste scoala Shotokan incercand sa gaseasca tehnici mult mai reale, mai eficiente de lupta cu mainile goale. Isi autoimpune de doua ori o viata de sihastru in care cugeta si se antreneaza dupa metode originale, perfectionand tehnici cat mai apropiate de lupta reala. Fara a folosi decat armele naturale. Reuseste performante incredibile precum spartul pietrelor de rau cu pumnii sau decojirea copacilor cu lovituri de picior, lupta si omoara tauri furiosi (incepand cu anal 1950) cu loviturile exersate indelung in aceste perioade de gasire a caii.

Forma dura si foarte eficace de karate prezenta in acest stil se bazeaza pe forta si spiritul zen, precum si pe pozitii cat mai naturale.

,,OSS" este prescurtarea de la „o shi shinobu" care s-ar traduce “voi persevera impotriva tuturor greutatilor" formula rostita de practicanti ori de cate ori gradele superioare primesc salutul!

,,Propriile mele victorii au constituit factorul determinant al propagarii si al renumele mondial cucerit de karate. Eu posed un record inegalabil de victorii impotriva boxerilor, luptatorilor, judoka si boxerilor thailandezi. Eu am invins cu mainile goale tauri furiosi. Am ramas neinvins timp indelungat, cat am putut utiliza karate chiar si-n lupte fara reguli-conflicte fara arme. Un om nu poate cunoaste veritabila natura a artelor martiale atata timp cat el n-a avut experienta luptei reale. Pentru a merita numele de karateka trebuie sa intalnesti si sa depasesti adevaratul pericol. Eu sunt probabil singurul conducator al karateului japonez de la cel de-al doilea razboi mondial incoace care am infruntat de atatea ori moartea. Pentru aceasta am fost denigrat de pretinsii karateka pacifisti care nu cunosc nimic din lupta reala. Cum sa poata transmite elevilor lor tehnica si spiritul luptei daca ei n-au luptat niciodata? Esenta karateului rezida din lupta." (Vital Karate, 1987). In lume stilul a fost practicat de personalitati ca: Ronald Regan, Nelson Mandela, regele Juan Carlos, actorii Dolph Lundengren, Sean Connery etc.

 

  


  

   Morihei Ueshiba (1883-1969) este un alt mare titan al artelor martiale japoneze, fondatorul stilului AIKIDO (calea pacii si armoniei).

Aparut in 1931 in Japonia, intemeietorul sau a gandit si predat aikido ca o sinteza a artelor martiale japoneze. El dorea o forma dinamica de concentrare bazata pe tehnici eficiente de autoaparare avand drept scop dezvoltarea armonioasa a fiintei umane. De altfel intelesul cuvantului aikido rezida din compunerea celor trei ideograme: ai (armonie, echilibru, unitate), ki (energie) si do (cale, mod de viata). Mic de statura dar descendent direct al unor familii de renume de samurai, Ueshiba a luptat pentru a capata forta fizica prin antrenamente speciale foarte dure (taia cam 500 de copaci pe an, medita sub jetul cascadelor ore intregi, practica lovituri cu capul sau shuto in diferite materiale dure etc. Japonezii au invatat din milenara lor istorie ca orice greseala se plateste cu viata (Derlogea, S., 1990). Aceasta lectie aspra, primita din tata in fiu i-a facut sa puna la baza existentei lor teoria „lucrului bine facut" sau ca numai perfectiunea sigura supravietuirea. Practicarea artelor martiale si a aikidolui are la baza o astfel de teorie. Principiul de baza din aikido deriva din vechea filozofie orientala budista a echilibrului universal intre doua forte antagoniste dar complementare: ying -forta negativa, intunericul, slabiciunea, apa si yang, forta pozitiva, lumina, taria, piatra etc. Aikido este mai mult decat o arta de lupta ci si o arta de a trai, bazata pe armonia dintre indivizi. Intemeietorul stilului care s-a preocupat din frageda tinerete de procedeele tehnice din jujutsu si kenjutsu precum si a luptei cu bastonul din scoala Daito-ryu, considera ca procedeele acestor stiluri sunt prea impregnate de filozofia razboinica concepand o metoda exclusiv de protejare care imbina fermitatea hotararii luate cu rapiditatea reflexelor in executarea miscarilor de aparare impotriva unuia sau mai multor atacanti, cat si o cunoastere obiectiva a anatomiei corpului urnan.

Deci, kime, forta penetranta, sabaki, deplasarea prin eschive circulare si tai, corp, sunt cele trei reguli care unite prin aiki armonia energiilor, duc la asigurarea reusitei, aikido devenind o aria de a lupta cu mainile goale chiar impotriva unui adversar inarmat. Ueshiba aplica in arta sa o veche maxima japoneza de lupta cu sabia „kuatsu jin-ken" care in traducere insemna „al readuce pe om la viata prin sabie", adica esenta adevaratei sale naturi i se vizualizeaza eliminand tot ceea ce este rau in el, sabia pe timp de pace fiind inlocuita cu sabia spiritului care este tot atat de eficace dar mai putin distrugatoare.

Ueshiba dorea ca aikido sa devina o scoala a perfectionarii umane, o noua religie intemeiata pe cunoasterea corpului si a spiritului, ritualurile urmand sa fie inlocuite prin mladierea celui dintai si purificarea celui de-al doilea. Numai asa bazat pe un spirit liber, debarasat de constrangeri materiale, poate dobandi un perfect echilibru in stare sa anticipeze agresiunea unui eventual adversar si sa se afle intr-o permanenta stare de vigilenta - Zanshin.

Aikidoka se elibereaza astfel de blocajele psihice si musculare, respira corect in deplina concordanta cu miscarile pe care le face si in totala armonie cu tot ce-1 inconjoara. Cu usurinta si maxima rapiditate, aikidoka poate sa anticipeze atacul, sa-l pareze si sa-1 proiecteze pe adversar pe o traiectorie circulara al carei centru este propriul sau hara.

Aikido in esenta reprezinta starea de spirit ce rezulta din relatia sinelui cu lumea cosmica si care permite miscarii sa se exprime nu ca o agresiune ci inainte de toate ca o stare de concordie si armonie intre cei doi.

Miscarile trebuie executate cu suplete si intr-o continuitate circulara fara nici o fisura, ca o forta in actiune ce se mica in acelasi sens. Se face apel la doua categorii de miscari: de control, katame waza si de proiectare, nage waza.

In aikido exista peste 700 de tehnici constand in desprinderea dintr-o priza pe maini, tehodoki, proiectarea adversarului la sol, fortarea articulatiilor prin rasucire, rofuse si in fine imobilizarea prin kansetsu gaeshi. Toate au fost gandite si adaptate ca tehnici de aparare.

Originea aikido o gasim in preceptele samurailor din perioada Kamakura (1185-1333) ale caror tehnici de baza au fost codificate de Minamoto No Yoshimitsu (1045-1127) cel mai celebru razboinic din acea epoca. Cei din familia Takeda din clanul Aiza au perfectionat aceste tehnici numite aikijutsu, au stabilit punctele vitale -kyusho- ale corpului omenesc care trebuiau lovite prin atemi pentru a nimici un adversar. Aikido total va fi completat cu procedee de atemi waza sau „arta de a ataca punctele slabe ale corpului omenesc" cu pumnul sau ,;sabia" mainii -shuto, tehnici de imobilizare la sol -osae waza, strangulari -shime waza, precurn si arta manuirii bastonului scurt si lung - bo. Principala scoala de aikido se numeste Aikikai So Hombu si reprezinta tehnicile lui Ueshiba si a discipolilor sai.

Mentionam ca aikido prin cererea expresa a intemeietorului de stil nu prezinta o latura competitionala ca celelalte arte martiale considerand ca aceasta competitie ar distruge spiritul adevarat al scolii sale. Foarte apreciat in zilele noastre este aikijutsu o forma de lupta reala cu tehnici circulare specifice aikido care a fost raspandita gratie actorului si practicantului Steven Seagal posesor al centurii negre 8 dan. Ueshiba afirma “aikido nu are sfarsit ci exista numai inceput si o crestere continua".

 

   

 


 

  Miyagi Chojun (1888-1953) este fondatorul stilului GOJU RYU in anul 1930 si continuat de Yamaguchi Gogen (poreclit „pisica") al carui principiu de baza este alianta dintre forta (go) si suplete (ju).

Nascut in Okinawa incepe practicarea artelor martiale la 14 ani cu sensei Higaonna Kanryo care punea accentul pe apararile circulare „tenshin" si tehnicile de mica amplitudine „sanshin" combinate cu respiratii corespunzatoare. Stilul fondat de acesta este o continuare a vechii metode de karate „naha te" care urmareau complementaritatea dintre ying si yang (moale-tare) concept dezvoltat de Miyagi dupa mai multe vizite in China unde a studiat kempo (boxul chinezesc). Sensei Miyagi a stat si dat lectii de goju ryu la Universitatea din Tokyo insa nu i-a placut sa locuiasca acolo.

Se intoarce in Okinawa si pana la sfarsitul vietii se dedica perfectionarii stilului sau.

 


 

 

  Otsuka Hidenori (1892-1982) este cel mai longeviv sensei, fondatorul stilului WADO-RYU in 1939 tradus „calea armoniei".

Studiaza mai intai jujutsu la scoala Shindo Yosin Ryu dupa care in 1922 devine elevul direct al lui Funakoshi Gichin. Stilul fondat de el propune printre altele „lovitura relaxata" data prin suplete pe retragere de altfel stilul de karate do wado-ryu este prin excelenta unul bland, folosind eschiva si supletea in local fortei. Dupa opinia lui Otsuka, arta karate trebuie sa fie in esenta o disciplina a spiritului mai intai care duce dupa aceea la o eficienta a fizicului. Stilul se caracterizeaza prin miscari largi si mai putin violente, asemanatoare celor din aikido, bazandu-se mai ales pe suplete si armonie (wa), pozitii inalte si tehnici rapide. Otsuka propune kumite ca mod direct de invatare si perfectionare a karateului mai ales forma sportiva.

Insusi intemeietorul stilului mai reusea sa faca demonstratii la peste 82 de ani, prin forme foarte suple, spectaculoase si cu o mica cheltuiala de energie. A primit al 10 lea dan al centurii negre chiar de la fratele imparatului Japoniei Hirohito ca semn al consideratiei si respectului activitatii sale in domeniul dezvoltarii spiritului si artelor martiale japoneze.