BUSHIDO – FUNDAMENT AL SPIRITUALITĂŢII JAPONEZE



            Termenul BUSHI-DO se traduce în limba română prin „Calea războinicului” (BUSHI – războinic, DO – cale) şi se referă la modul de viaţă pe care trebuie să-l realizeze cel ce practică meseria arme-lor. Principiile BUSHI-DO s-au constituit, astfel , ca un cod moral al vieţii samurailor, în epoca în care aceştia reprezentau o elită a societăţii feudale nippone, societate frământată de permanente războaie între clanuri.

În evoluţia istorică a BUSHI-DO-ului se pot se pot sesiza patru etape, şi anume:

O primă etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Yoritomo (11747-1199) – în care acest cod se constituie propriu-zis ca sistem de norme. În perioada respectivă codul, avea doar caracter cutumiar şi circulaţie orală, se află sub influenţa predominantă a SHINTOISM –ului (religie autohtonă japoneză, bazată pe cultul strămoşilor).

O a doua etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Tokugawa (1600-1868) – când în viaţa politică a societăţii nippone se stabili-zează samuraii, ei devenind mai mult decât războinici prin implicarea lor în viaţa culturală şi economică a societăţii japoneze. Specificul acestei etape este exprimat de două constatări: în primul rând peste influenţa SHINTO –istă se compun acum şi influenţele budismului ZEN şi respectiv ale confucianismului (ambele importate din China), iar în al doilea rând, codul BUSHI-DO capătă forma scrisă. În ce priveşte forma scrisă a BUSHI-DO –ului, unii istorici consideră ca autor pe confucianistul Yamoga Soko (1622-1685), alţii pe bonzul Zen, Takuan (1573-1645), iar alţii pe marele maestru în KEN-JUTSU (arta săbiei), Miyamoto Musashi (1584-1645).

A treia etapă în evoluţia BUSHI-DO –ului este cea dintre anii 1868-1945, etapă în care acest cod este instituţionalizat prin două edicte imperiale: edictul vizând armata şi marina din anul 1882, şi respectiv cel vizând sistemul educaţional din anul 1890.

O a patra etapă a evoluţiei acestui cod este cea de după înfrângerii Japoniei în al II-lea război mondial. În această teapă specific este faptul că BUSHI-DO, revine la starea sa iniţială, adică cea de cod la care aderenţa este voluntară; controlul său devine difuz, neinstituţionalizat, prin abrogarea celor două edicte imperiale din era Meiji. Caracterul eminamente moral, respectiv aderarea neimpusă prin forme birocratice, concordă cu noua tendinţă prooccidentală, care se afirmă în viaţa politico-economică a Japoniei postbelice conservând în acelaşi timp originalitatea benefică a spiritualităţii nipone în noile ei raporturi cu spiritualitatea de provenienţă occidental-europeană.

Oricare ar fi varianta de text asupra BUSHI-DO –ului, aceasta prezintă două mari caracteristici, şi anume: una constând în faptul că orice diversitate de enunţuri se distribuie pe o serie de 8 principii esenţiale, şi a doua că principiul armoniei (WA), este fundaţia pe care se construieşte întreaga serie. Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge străvechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupând enunţurile sale după cele 8 principii esenţiale ale BUSHI-DO:

1.                         Principiul armoniei (WA)

„Nu trăiţi în contradicţie cu legea imuabilă care guvernează viaţa. Căutaţi mereu să vă armonizaţi interiorul cu exteriorul, căci simţiţi această armonie”

„Scopurile voastre trebuie să vă asigure de asemenea armonia, şi numai aşa fiind, nu renunţaţi niciodată la ele”

2. Principiul justeţii

„Fiţi întotdeauna imparţiali în judecată.”

„Nu fiţi geloşi pe nimeni”.

„Nu vă lăsaţi niciodată pradă ranchiunei sau altor sentimente rele”.

3. Principiul tenacităţii

„Trăiţi cu o concentrare esenţială pe DO (cale), pe nimic altceva.”

„Calea proprie este cea pe care o puteţi menţine până în ultima clipă a vieţii”

4. Principiul tăriei

„Nu fiţi niciodată slab”

„Nu întreţineţi nici un regret în spiritul vostru”

5. Principiul austerităţii

„Nu căutaţi comodităţile cu orice preţ.”

„Nu căutaţi satisfacţie corpului cu orice preţ.”

„Nu fiţi lacom sau hrăpăreţ.”

„Nu vă subordonaţi plăcerilor cărnii.”

6. Principiul politeţii

„Respectaţi-vă părinţii şi pe maeştrii care v-au iniţiat în BUDO.”

„Respectaţi zeităţile şi strămoşii dar nu vă lăsaţi niciodată în grija lor.”

7. Principiul raţionalităţii

„Nu vă subordonaţi viaţa sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”

„Nu consideraţi definitivă şi abstractă nici o ordine a preferinţelor; consideraţi totul la fel de trecător.”

„Nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de pasiuni materiale.”

8. Principiul creativităţii

„Cultivaţi libertatea interioară fără a o lovi niciodată în nimic.”

„Când v-aţi găsit „calea”, nu mai depindeţi decât de voi înşivă pentru propriul vostru progres.”

Aceste principii se regăsesc enunţate, mai mult sau mai puţin, în codul deontologic l oricărei şcoli tradiţionale de KARATE, şi ele se induc în caracterul oricărui practicant prin componenta educativă a antrenamentului japonez, componentă care nu poate lipsi din nici o lecţie a unui instructor cu adevărat competent, şi putem vorbi de un asemenea instructor în cazul în care el este şi un om de cultură, după cum vechii samurai nu erau doar războinici ci şi literaţi şi filozofi.

BUSHI-DO – CÂTEVA PRINCIPII ALE BUSHI-DO REGĂSITE CA PRINCIPII EDUCATIVE ALE ANTRENAMENTULUI ÎN KARATE

Principiile BUSHI-DO se regăsesc în totalitatea lor în componenţa educativă a antrenamentului de KARATE.

Începând chiar cu interpretarea termenului de KARATE-DO se constată că acest termen este format din trei ideograme: KARA – gol, TE – mână, DO – cale, iar traducerea sensului său este „calea mâinii goale”.

Desigur există şi persoane care nu se încadrează, prin comportamentul lor în cel enunţate mai înainte, dar având în vedere dezvoltarea şi răspândirea KARATE –ului în lume, putem conchide că statistic există o predominanţă absolută a celor care, învăţând şi practicând KARATE, aderă la interpretarea amintită.

Această raliere a marii majorităţi a practicanţilor de KARATE la valorile socialmente integrative ale artei lor, este esenţialmente determinată de modul specific de efectuare a antrenamentului.

Orice instructor autentic de KARATE impune respectarea principiului SOCHO (al solemnităţii) în antrenamentele care le conduce. Astfel, orice antrenament de KARATE începe şi se termină cu trei saluturi:

- SHINDEN NI REI –salutul spiritualităţii, al memoriei celor care au contribuit la crearea si dezvoltarea stilului de KARATE în care se lucrează.

- SENSEI NI REI –salutul profesorului care efectuează instruirea în DOJO –ul respectiv.

- OTAGAI NI REI –salutul mutual intre colegi.

Atunci când în DOJO sunt şi spectatori se adaugă şi salutul frontal către public şi anume: SHOMEN NI REI.

De asemenea atunci când începe sau se termină un exerciţiu în doi, partenerii se salută – este semnificaţia ideii că se mulţumeşte reciproc partenerului.

Prin toate acestea se induce în caracterul practicantului de KARATE ideea de respect reciproc în raporturile cu ceilalţi oameni.

Un alt principiu educativ specific antrenamentului de KARATE este HAN PUKO NO KANZEN (perfecţionarea prin repetare) – antrenamentele constau în predarea unor tehnici şi combinaţii, cât şi în repetarea de mii de ori ale acestora de unul singur sau cu partener, în scopul de a obţine o continuă perfecţionare.

Astfel se educă tenacitatea ca trăsătură de caracter a practicantului de arte marţiale, respectiv KARATE.

Un al treilea principiu de antrenament care merită să fie menţionat este YOKUSEI (al stăpânirii de sine) – practicantul de KARATE este învăţat să-şi stăpânească impulsurile afective şi reacţiile atât prin exerciţiile de durificare a membrelor şi a corpului, cât şi prin cerinţa expresă că în exerciţiile cu parteneri să-şi controleze sentimentele şi acţiunile pentru a nu-şi accidenta partenerul.

Aceste principii de antrenament nu reprezintă decât o exemplificare foarte sumară asupra laturii educative foarte sumară asupra laturii educative a KARATE –ului, respectiv a concretizării în antrenament a principiilor mai profunde ale BUSHI-DO. O expunere a tuturor acestor principii de antrenament, care fac din practicarea de KARATE o activitate cu reale valenţe integrativ – sociale, ar necesita un spaţiu cu mult mai simplu.

Ne-am bucura, însă dacă această succintă exemplificare încheind seria celor patru articole asupra fundamentelor morale ale KARATE –ului, ar reuşi să devină impulsul care să orienteze publicul larg spre cunoaşterea adevărată a acestei autentice arte.

Kenpo Karate - o alta evolutie a To De-ului okinawaian

      Kenpo karate este o disciplinã relativ de putin timp practicatã în tara noastrã si ca atare destul de putin cunoscutã .Vom incerca realizarea unei scurte serii de articole de prezentare a acestei arte martiale deosebit de interesantã si cu o evolutie atit de neobisnuitã comparativ cu celelalte discipline martiale japoneze si okinawaiene .
     Daca istoria unor stiluri mai mult sau mai putin recente cum ar fi Shotokan ,Shorin Ryu , Gojuryu, Shito Ryu , Wado Ryu, Kyokushin , etc ... este mai bine cunoscutã desi termenul de kenpo karate pare cunoscut tuturor practicantilor el nu este ceva clar definit in mintea celor mai multi . Astfel orice lucrare de karate aminteste in istoricul de la inceput despre vechi forme de lupta cu mina goala din Okinawa denumite generic ToDe sau Kenpo ( în traducere , mana chinezeasca sau legea pumnului ) . Kenpo este denumirea genericã veche a formelor de arte martiale practicate în insula Okinawa dar de asemeni numeroase scoli vechi japoneze de arte martiale includeau in repertoriul lor tehnic si diverse tehnici de lovituri asupra corpului ( atemi ) aceasta in afara de tehnicile predominant articulare( ju jutsu , aiki jutsu , tai jutsu ) si astfel au apãrut metodele ce includeau un sistem propriu de kenpo , pur nipon , influentat evident de scolile chinezesti la origine . Astfel de exemple concludente ar fi chiar scoli renumite cum ar fi Takeda Ryu ( Ju Kenpo ) , Tanaka Ryu ( Kenpo Goshin Jutsu ) , Tenjin Shinyo Ryu ( de unde s-a inspirat maestrul Jigoro Kano atunci cind a creat Goshin Jutsu no Kata ) , Nippon kenpo ( o scoala ceva mai recentã ) si altele .
    În prezent termenul de KARATE ( mîna goalã ) este mult mai cunoscut dar totusi stilurile traditionale de KENPO nu au dispãrut de tot . Încã mai existã mici scoli de Kenpo în Okinawa precum si numeroase versiuni moderne de KENPO KARATE fondate de experti din intreaga lume . Chiar daca in prezent versiunea de American Kenpo , fondatã ca metodã originalã de catre Ed Parker , este sinonimã pentru multi cu ideea de kenpo , aceastã versiune nu este decit una din multiplele curente de kenpo existente la ora actualã , poate atit de popularã fiind mai comercialã , dezvoltatã într-un mod specific american .
   Pentru a elucida cîte ceva din istoria adevãratei traditii a Kenpo-ului , trebuie sa ne intoarcem in urma cu aproximativ 7-800 de ani in Japonia medievalã , mãcinatã de rãzboaie si lupte interminabile între clanurile rivale .
   Legenda traditiei KOSHO SHOREI RYU KENPO menþioneaza cã în secolele XI - XII , cînd trupele mongole
au invadat China si multe mînãstiri au fost devastate , un cãlugar de la Shaolin s-a refugiat in Japonia si s-a ascuns într-un templu din provincia Yasuthiro , de pe lîngã orasul Azumi . Aici el a cunoscut un preot Shinto , pe numele sau KOSHO , bun cunoscator al artelor martiale ale samurailor : Kenjutsu ( lupta cu sabia ) Iaijutsu ( scoaterea sabiei din teacã ) , Naginata Jutsu ( arta luptei cu halebarda ) , Kyujutsu ( arta tirului cu arcul ) , Bajutsu ( arta militarã a cãlãriei ) .
      Impresionat de vastele cunostinte ale cãlugãrului din Shaolin , KOSHO a început sa studieze cu acesta , mai ales tehnicile de lupta fara arme , multe dintre ele bazate pe imitarea modului de luptã al unor animale precum si tehnici de lupta corp la corp. Acest KOSHO , pe numele sau adevarat MITOSE este fondatorul clanului MITOSE , clan ce isi avea resedinta în provincia YATSUSHIRO . Calugarul KOSHO se spune cã ar fi meditat pentru a-si desãvirsi cunostintele , la adãpostul unui pin ; se pare cã acolo se afla deja un vechi templu numit KINKAIZAN DAION KYOMI in apropierea orasului Azumi . Kosho a reclãdit acest templu si l-a denumit KOSHO-JI , " Templul Bãtrînului Pin " . Aici au inceput sa se formeze cãlugãri cu o reputatie deosebitã de luptatori ; se povesteste chiar cã in jurul anului 1500 , cei doar 400 de cãlugãri ai templului au reusit sa tinã piept cu succes , unei armate de 5000 de samurai trimisi sa ocupe regiunea aceea . Toate aceste datorita unei pregãtiri excepþionale in domeniul artelor martiale dar nu numai . Traditia KOSHO SHOREI KENPO include tehnici de pregãtire ezotericã speciale inspirate atit din scolile ZEN japoneze cit si din curentele ezoterice indiene si chinezesti ( tehnici de Yoga , metode de respiratie si meditatie , control energetic , forme de pregatire spiritualã).
    KOSHO RYU KENPO , a supravietuit de-a lungul timpului , pîna cind , in secolul 20 , familia Mitose din clanul KOSHO se mutã in insulele Hawaii pentru a evita rãzboiul ce se apropia de Japonia . Aici se naste James Masayoshi Mitose , cel care a fost cel de al 21-lea succesor oficial al scolii .( soke ). James Mitose a fost unul dintre cei mai apropiati discipoli ai celebrului maestru Okinawaian CHOKI MOTOBU , luptãtorul rebel , ce cãuta eficacitatea totalã în luptã , si se pare cã cei doi au avut chiar un oarecare grad de rudenie dupã unele surse .Oricum este cert faptul ca Maestrul Motobu si-a numit stilul la un moment dat KOSHO SHOREI RYU KENPO Motobu-ha . Maestrul MOTOBU a avut o influentã majorã asupra lui Mitose explicindu-i acestuia tehnici speciale de lupta corp la corp , aplicatii proprii ale tehnicilor de kata ( Bunkai ) , mai ales kata Naihanchi , lovituri pe punctele vitale (Kyusho Waza) , tehnici articulare considerate secrete in Okinawa (Tegumi) , tehnici specifice , in care Motobu excela .
    Totusi cei doi s-au despãrtit la un moment dat Motobu întorcîndu-se in Okinawa iar Mitose în Hawaii .Aici Mitose a deschis primul sãu Dojo în 1941 , sub denumirea de Official Self Defense Club. Aici el a format 5 centuri negre : Thomas Young , Edward Love (trecut apoi la Kyokushin) , Paul Yamaguchi , Arthur Keave , si William Kwai Sun Chow (maestrul lui Ed Parker). Alti 2 discipoli importanþi au fost fiul sãu Thomas Mitose ( actualul lider ) si Bruce Juchnik . Desi fondator al primei scoli de Kenpo Hawaiian , Mitose a murit uitat de toti , acuzat pe nedrept de implicarea intr-o crimã , adevãrul fiind cunoscut mult prea tîrziu .
     Kenpo-ul Hawaiian a fost adus in America , cu mare vîlvã de catre Maestrul Ed parker , dar care l-a modificat mult , sistematizîndu-l pînã la chiar reguli si formule matematice ; de asemeni denumirile tehnicilor sînt traduse în englezã , kata-urile sint doar numerotate ( setul 1 , setul lung 3 , etc. ) .Prin Ed Parker si numeroasele sale lucrãri de popularizare , termenul de kenpo a devenit extrem de cunoscut mai ales în State. Din pãcate , dupã moartea lui Parker , majoritatea elevilor sãi s-au despãrtit practic fondind fiecare propriul sãu stil si propria sa asociatie . Ele au aceeasi programã în cea mai mare parte dar poartã denumiri extrem de exotice si sint extrem de comerciale (dragonul alb , tigrul negru , dynamic kenpo , vîntul de mãtase ! ) Unul dintre cei mai seriosi exponenti ai American kenpo este Jeff Speakman , unul din ultimii discipoli ai lui EdParker. .
     Continuînd cu istoria kenpo-ului , se poate spune cã totusi kenpo este o artã extrem de liberã ce lasã un vast orizont de studiu practicantului ce ii întelege si respectã principiile fundamentale .Astfel au aparut tot felul de scoli aproape în fiecare tarã : USA - peste 30 de versiuni de American kenpo , Hawaii - hawaian kenpo (4-5 stiluri ) , kajukenbo , Italia (dankan kenpo) , Franta (kenpokan kenpo) Anglia (Combat Kenpo , Kenpo Jujutsu), Spania (Fu Shi kenpo) etc. Trebuie însã extrem de mult discernãmînt pentru a se putea percepe care sint adevãratele scoli de kenpo si care nu sînt decit scoli de karate "deghizate " . In Okinawa de exemplu , existã mai multe scoli ce îsi atribuie numele de Kenpo dar unele doar din respect pentru originea lor chinezã îndepartatã , în timp ce altele preferã denumirea de Karate , mai popularã în perioada actualã.
Iatã cîteva linii de bazã ale kenpo-ului autentic :
    - strategie de luptã bine definitã , tehnici sobre;
    -realism în deosebirea luptei sportive competitionale de cea realã;
    -eficacitate bazatã pe combinatii multiple de tehnici;
    -fluiditatea deosebitã a tehnicilor;
    -predominantã a tehnicior de brate (in genul stilurilor chinezesti din sud);
    -tehnici de picioare puternice , folosite ca tehnici decisive sau ca deschideri;
    -gãrzi puternice si mobile;
    -lucru intens al tehnicilor corp la corp , aplicatii cu partener;
    -tehnici articulare , prize , imobilizãri.

Vom continua cu un articol despre elementele specifice ale scolilor de Kenpo si in special a KOSHO SHOREI RYU, atît tehnicã dar si filozofie .

In România , primul dojo oficial de KENPO este Yamabushi Dojo Pitesti , recunoscut de catre Shihan RAUL GUTIERREZ LOPEZ , 8 DAN Shihan KOSHO SHOREI RYU , responsabil pentru acest stil in Europa , discipol direct al Maestrului Thomas Barro MITOSE .