| |
|
|
|
|
Aikidō (īn japoneză 合気道 aikidō, sau folosind un kanji vechi 合氣道, īnseamnă textual "calea armonizării energiei") este o artă marţială ce face parte din categoria "internă" a stilurilor de luptă. A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) şi se bazează pe utilizarea forţei adversarului prin aplicare de tehnici articulare şi eschive realizate prin tai sabaki (pivotări īn arc de cerc). Īn aikido se utilizează proiectări, luxări, strangulări şi, īn mică măsură, lovituri. Aikido īşi are rădăcinile īn jujitsu şi tehnicile de luptă cu sabia şi suliţa utilizate de samurai īn Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invenţia maestrului Ueshiba. Principiile de non-rezistenţă, utilizarea forţei adversarului cāt şi emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză: Taijiquan, Bagua şi Xingyi. Fiind un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează şi nu participă la competiţii. Există īn schimb numeroase demonstraţii īn care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator).
Corpul nostru are o forma. Putem sa īl vedem si sa īl atingem. Mintea nu are culoare sau forma si de aceea uitam de existenta ei. Corpul nu poate trai fara minte si nici mintea nu poate exista fara corp. Acestea sunt inseparabile.
Cand ne place ceea ce avem de facut este foarte usor sa ducem la bun sfarsit ceea ce ne propunem pentru ca mintea si corpul sunt coordonate si viceversa, atunci cand facem ceva din obligatie progresul este dificil pentru ca desi corpul īsi face treaba, mintea zboara permanent la altceva.
Pentru ca ne folosim mintea si corpul separat ne traim vietile doar pe jumatate. Īn marea majoritate a timpului mintea noastra este cu totul īn alta parte decat la ceea ce facem. Atunci cand ne separam mintea si corpul ne pierdem puterea naturala primita de la univers, stresul si problemele īsi fac loc īn viata noastra, apar bolile si caderile nervoase.
Daca īnvatam cum sa ne coordonam mintea si corpul īn viata de zi cu zi si sa extindem ki, putem sa luptam mai eficient cu stresul, sa ne cunoastem mai bine, sa ne īntelegem pe noi si pe ceilalti si sa ne manifestam potentialul uman la maxim. Prin practica, prin exercitii de dezvoltare a ki-ului, de respiratie si meditatie ki, īnvatam cum sa traim o viata pozitiva cum sa fim mai sanatosi si mai fericiti.
Īn clasele de Ki oricine poate sa īnvete coordonarea mintii si a corpului separat de aikido, indiferent de vārsta sau conditie sociala. Varsta minima pentru a putea practica este de 15 ani, iar vārsta maxima...
Va asteptam sa descoperim īmpreuna coordonarea mintii si a corpului.
Morihei Ueshiba s-a nãscut la 14 decembrie 1883 in Wakayama īntr-o familie cu 5 copii. De la tatãl sãu a mostenit determinarea samurailor si interesul pentru politicã, iar de la mama sa interesul pentru religie, poezie si artã. In anii copilãriei a fost slab si bolnãvicios si stãtea mai mult īn casã pentru a studia legendele despre sfinti si ritualurile esoterice budiste. Morihei a fost īncurajat de cãtre tatãl sãu sã practice sumo si īnot. A devenit cu timpul tot mai puternic si a īnteles cã are nevoie de asta dupã ce tatãl sãu a fost agresat de un grup de oameni angajati de cãtre adversarii sãi politici. S-a apucat sã studieze jujutsu si sabia si a observat cã are o inclinatie pentru artele martiale.
S-a hotarāt sã se īnroleze īn armata japonezã, dar a fost respins pentru cã nu avea īnãltimea minimã cerutã. Supãrat, a mers īn pãdure unde s-a legãnat atārnat de copaci, īncercānd cu disperare sã creasca īn īnaltime. In 1903 a reusit sã se īnroleze ca infantierist. In urma actiunilor deprinse īn acea perioadã a fost recomandat de cãtre superiorii sãi pentru Academia Nationalã Militarã, dar a refuzat propunerea si s-a retras din armatã.
Revenit acasã a continuat pregãtirea fizicã la dojo-ul de jujutsu construit de tatãl sãu, unde preda cunoscutul instructor Takaki Kiyoichi. In 1912 s-a mutat īn Hokkaido unde l-a cunoscut pe Sokaku Takeda. Revenit īn Shirataki si-a construit un dojo si l-a invitat pe Takeda sã locuiascã cu el.
Foarte marcat de moartea tatalui sau, Morihei a īnceput sã studieze religia Omoto cu Deguchi Onisaburo. Promotor al rezistentei non-violente si al dezarmãrii universale, Onisaburo l-a īnvãtat totul despre Budo. El spunea despre Morihei cã scopul lui pe acest pãmānt este sã predea despre adevãratul īnteles al artei Budo”.
La 40 de ani Morihei a avut mai multe experiente spirituale care i-au schimbat cu totul viziunea despre viatã. El a īnteles cã adevaratul sens al artei Budo este sã protejeze si sã īntretinã viata. Din acest moment tot mai multi oameni au īnceput sã caute īnvãtãturile lui Morihei Ueshiba.
In 1927, Deguchi Onisaburo l-a īndemnat pe Morihei sã se despartã de religia Omoto si sã meargã pe drumul lui. Morihei s-a mutat la Tokyo unde si-a construit un alt dojo.
Din 1932, Morihei Ueshiba a condus Societatea de Budo, īnfiintatã chiar de el. Faima lui Morihei a crescut mult in urmãtorii zece ani, dar īn 1942, Morihei s-a intors acasã, obosit de viata de la oras. Si-a construit un dojo īn aer liber la Iwama si a pus bazele artei Aikijutsu, devenitã apoi Aiki-Budo si mai tārziu, dupã zece ani de perfectionare a tehnicilor si a filosofiei religioase, Aikido. Cele trei ideograme japoneze care-i formeaza numele reprezintã: AI = armonie, KI = energie universala, DO = cale. Astfel, Aikido se poate traduce prin "Calea Armoniei Universale".
Aikido a crescut īn popularitate la Tokyo sub conducerea fiului lui Morihei, Kisshomaru Ueshiba. Morihei a devenit cunoscut sub numele de O Sensei sau Marele Invatator, fãrã a renunta la dedicatia lui pentru īmbogãtirea si rafinarea “Cãii”. Īn arta creatã de Maestru, se pune accentul pe importanta realizarii armoniei īntre suflul vital (ki), corp si naturã.
La 26 aprilie 1969, in vārstã de 86 de ani, Morihei s-a īntors la sursã dupã o suferintã de scurtã duratã, provocatã de o boalã gravã la stomac. A fost īnmormāntat īn templul familiei, la Tanabe.
